Franța intră în a doua lună de grevă consecutivă. Parisul este într-o permanentă convulsie socială, generată de protestul și manifestațiile „Vestelor Galbene”.

Convulsiile sociale din Franța

Conducerea de facto a Uniunii Europene refuză categoric să aibă un punct de vedere, cu privire la această situație, în special cu privire la intervențiile extrem de violente ale jandarmilor împotriva manifestanților. Asta, în timp ce România a fost ferm „condamnată” pentru intervenția jandarmilor din timpul evenimentelor din 10 august 2018.

Pe scurt, vă reamintesc faptul că mișcarea „Vestelor Galbene” a izbucnit în noiembrie 2018 și după ce în prima fază a fost o mișcare împotriva politicilor economice și sociale neoliberale ale președintelui Franței Emmanuel Macron, a măririi taxelor și accizelor la carburanți, la un an, în noiembrie 2019, această mișcare a devenit stindardul opoziției societății la noua lege a pensiilor, ce urmează a fi promulgată în Franța și prin care se prevede mărirea vârstei de pensionare și anularea avantajelor aduse de pensiile ocupaționale pentru meseriile calificate ca fiind desfășurate în condiții grele de muncă.

 

În acest context, sporadic, sfârșitul anului 2018 și pe parcursul întreg anului 2019 la Paris, dar și în alte mari centre urbane s-au desfășurat proteste care s-au încheiat cu intervenția în forță,  de multe ori fiind calificată violentă, a jandarmilor. Ei bine, la nivelul Comisiei Europene și a Parlamentului European s-au înregistrat mai multe cereri ale demnitarilor europeni ca Uniunea Europeană să emită un punct de vedere cu privire la intervenția represivă a forțelor de ordine franceze și implicit să condamne brutalitatea cu care Guvernul Emmanuel Macron reprimă manifestațiile.

Pentru unii mumă, pentru alții…

 Situația este una identică cu cea din timpul manifestațiilor din 10 august 2018, de la București și unde Parlamentul European a dat o rezoluție prin care condamnă intervenția jandarmilor, considerându-se că un stat european nu poate reprima violent, în forță, manifestările de nemulțumire.

Ei bine, dacă România și guvernul de la București au fost condamnate pentru ceea ce s-a numit „violența jandarmilor” în cazul Franței, a guvernului Macron, Bruxelles-ul ignoră subiectul, iar comunicatele oficiale vorbesc despre faptul că instituțiile europene nu se pot amesteca în problemele interne ale unui stat membru?!

 

Protestele împotriva politicii sociale a președintelui Macron, ca și în România în cazul protestelor din 10 august, presa, ca și societatea, s-a împărțit în două tabere, pro și contra.

Astfel, în timp ce Libération, considerat principalul cotidian de stânga, vorbește pe parcursul demonstrațiilor despre violența excesivă a jandarmeriei franceze, condamnând intervențiile jandarmilor, Le Figaro, un cotidian cu orientare politică de dreapta consideră „îndreptățită și echilibrată intervenția forțelor de ordine” .

Mai mult, dualismul și dubla măsură a vârfurilor Uniunii Europene în a judeca evenimente oarecum identice este cel mai bine reflectat de cotidianul francez Le Monde.

În cazul intervenției jandarmilor români din timpul evenimentelor din 10 august din Piața Victoriei, cotifianul francez, cere intervenția condcerii Uniunii Europene și insistă ope parcursul a mai multor luni la condamnarea României pentru intervenția jandarmilor.

În 10 iulie 2019, adică la aproape 1 an de la incident Le Monde „avertiza” autoritățile franceze că „Franța și partenerii săi europeni trebuie să rămână vigilente asupra evoluției statului de drept în România și trebuie să sancționeze România pentru folosirea excesivă a forței ”.

 În schimb, atunci când atenția s-a mutat către protestele din Franța ale celebrelor de acum „veste galbene”, Le Monde are cu totul altă opinie.

În articolul intitulat „Vestele galbene și Champs-Elysées au fost acoperite cu gaze lacrimogene” acuză manifestanții că au determinat intervenția în forță a fosțelor de ordine franceze, care astfel sunt justificate pentru menținerea ordinii.

„Aproximativ 8.000 dintre participanții la protest au sfidat interdicția de a demonstra pe străzile Parisului. Numindu-se pacifiști, când au ajuns față în față cu forțele de ordine, au transformat rapid demonstrația într-o confruntare cu forțele de ordine, ale căror acțiuni au fost astfel justificate și aplicate corect”.

La demonstrația de la Paris despre care relatează citat aici Le Monde numărul demonstranților spitalizați în urma confruntării a fost estimată la peste 100 de persoane. Nimeni nu a citat la acea vreme o sursă exactă.

Acest dualism, acestă dublă măsură de tratament este principala caracteristică a celei de-a 9 a legislaturi a Parlamentului European și a noii Comisii Europene. Fără a intra în amănunte de ordin tehnic diferența de tratament, a modului de abordare a chestiunilor privind statele membre provine din faptul că începând cu 26 mai 2019, practic, linia politică a instituțiilor europene și direcția sa de evoluție în ansamblu este dată de o confruntare de a controla Uniunea Europeană ce se duce la Bruxelles între Germania și Franța, primele două economii ale Uniunii Europene. Deși la nivel comunicativ lucrurile sunt prezentate cum nu se poate mai „roz” de fapt fiecare decizie politică, economică sau administrativă este atent negociată de cele două părți, indiferent că vorbim de Comisia Europeană, de Consiliul European sau de Parlamentul European.

Sunteți ipocriți!

Așa cum s-a remarcat în ultimii doi ani chiar mai accentuat problemele societății europene, au fost trecute pe planul doi între prioritățile Bruxelles-ului, prioritare fiind economia corporatistă, mediul și poluarea.

Chestiunile sociale sunt folosite tot mai des ca motive și elemente de presiune asupra unor guverne și state naționale, care nu împărățesc viziunea neoliberală asupra direcției de evoluție a Uniunii Europene și care nu vor nici, ceea ce analiștii europeni au numit „colonialismul francez” ori „hegemonia germană”, precum statele membre ale Grupul de la Visegrád, ori România acum vreo doi ani de zile. Politicieni europeni, dar și membri ai legislativului european precum polonezul Patryk Jaki reproșează inegalitatea de tratament cu care Bruxelles-ul tratează chestiunile, ambii calificând această dublă măsură ca fiind „ipocrizie”.  

Într-o intervenție din această săptămână în parlamentul European, eurodeputatul polonez  Patryk Jaki se întreabă retoric:

„ Polonia este criticată și se cere activarea art 6 pentru nerespectarea statului de drept și pentru că politicienii polonezi ar încerca să își subordoneze justiția!? Dar cum este în Germania?! Cum este în Franța., stat pe care Uniunea Europeană refuză să îl condamne sau măcar să ia în discuție intervenția violentă a jandarmilor împotriva vestelor galbene?!”

„Sunteți ipocriți!” a concluzionat eurodeputatul polonez în finalul alocuțiunii.

Premierul Ungariei, Viktor Orban, membru al Consiliului European a acuzat în dese intervenții în forurile europene inegalitatea de tratament de care beneficiază statele Europei Occidentale, comparativ cu cele din Estul și centrul Europei. Încă din 2013 Viktor Orban atrăgea atenția factorilor decizionali de la Bruxelles că dubla măsură poate deveni nodul gordian al Uniunii Europene. El spunea:

„Nu voi accepta să îmi transformați țara într-o colonie! (…)Sunteți profund incorecţi faţă de Ungaria şi poporul maghiar. Folosiţi în mod public dubla măsură, nu recunoaşteţi, ne subestimaţi şi luaţi în derâdere munca maghiarilor de a-şi reînnoi patria, deşi am depus eforturi consistente şi am muncit din greu ca să depăşim falimentul din startul crizei economice”, a spus Viktor Orban.

Unii analiști europeni consideră că dubla măsură  a conducerii de la Bruxelles, în abordarea aceleiași problematici, dar din state diferite ale Uniunii  Europene, poate fi „ghilotina” executării proiectului continental.

Ciudat cum istoria se repetă, pe alt plan și la alte dimensiuni.

Scurtă istorie a ghilotinei

În sec 18, în Franța, apărea ghilotina, rod al colaborării unui medic francez Ignace Guillotin și un constructor german de piane, Tobias Schmidt.

Ghilotina a devenit instrumentul simbol al Revoluției Franceze și a instaurării Primei Republici Franceze.

La câteva secole distanță, o altfel de ghilotină, politică și socială, cea a dublei măsuri și inegalități de tratament este tot rodul unei „colaborări” franco-germane. Iar în centrul subiectului se află Franța și ceea ce unii analiști europeni nu se sfiesc să numească „începutul revoluției pentru instalarea celei de „a șasea Republici Franceze”.